Coperta Baltagul
Baltagul este un roman traditional obiectiv realist scris de Mihail Sadoveanu. Opera aparține speciei romanului, este structurată în capitole și scrisă în proză. A fost publicată în noiembrie 1930. Romanul a fost scris în numai 17 zile și este compus din 16 capitole. Sursa de inspirație a romanului a fost balada populară „Miorița” .
Roman realist obiectiv traditional[]
Realismul este un curent literar aparut in a 2-a jumatate a secolului XIX ca reactie la romantism. Principiul fundamental al realismului este redarea realitatii intr-un mod veridic prin observarea omului in mediul sau de viata.
Mihail Sadoveanu este considerat unul dintre cei mai prolifici scriitori romani din prima jumatate a secolului XX datorita romanelor sale istorice si de aventuri si este numit de catre criticul literar George Calinescu, "Ceahlaul litaraturii romane".
Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman obiectiv traditional publicat in 1930. Sursa de inspiratie a romanului a fost balada populara Miorita.
Tema romanului este viata satului moldovenesc de la munte, la sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului XX, cu accent pe lumea arhaica a oierilor si a taranului pastrator de traditii.
Ciobanii ca oameni de la munte traiesc dupa un cod nescris, pastreaza un mod de viata stravechi. Isi organizeaza viata dupa un calendar propriu determinat de transhumanta. Mediul acesta de viata este imposibil de tulburat si de influentat de noile forme de viata sociala sau economica.
In sat, autoritatea este reprezentata mai intai de catre preot, apoi de catre vrajitoare. Apoi, exista autoritatile oficiale: functionarii la primarie, sistemul de securitate si de paza (jandarmeria, politia, prefectura). De aceea, inainte de a pleca in cautarea sotului sau, Vitoria apeleaza la autoritati in aceasta ordine.
Baltagul reflecta credinte stravechi legate de evenimentele majore ale omului si ale satului. Acestea sunt: nasterea, botezul, nunta si inmormantarea. Fiecare eveniment se deruleaza dupa un ritual precis, specific si are o semnificatie spirituala.
In acest context, omul insusi este un simbol. De exemplu, Vitoria este simbolul sotiei iubitoare, devotate, capabila de sacrificiu. Vitoria detine "secretele" iubirii casnice, deci stie cum sa actioneze ca familia ei sa fie scutita de "blestemul" de a nu respecta regulile nescrise. Ea este in conectare permanenta cu spiritualitatea. Ca urmare, are toate informatiile necesare pentru a-l regasi pe sotul ei disparut si pentru a asigura implinirea ceremonialului de inmormantare. Numai asa, sufletul celui mort isi gasea linistea si putea patrunde in lumea cealalta.
Naratiunea se face la persoana a III-a prin intermediul unui narator omniscient, omniprezent si obiectiv. Timpul actiunii este limitat si cronologic, intamplarile petrecandu-se din toamna pana in primavara.
Actiunea incepe intr-o dupa-amiaza de toamna tarzie, cand Vitoria Lipan, sotie de oier din Magura Tarcaului sta pe prispa casei si toarce. Gandul o duce spre sotul ei, Nechifor Lipan, care plecase dupa niste oi la Dorna si inca nu se intorsese. Intelegand din semnele vremii ca iarna se apropie, e cuprinsa de nelinisti. Primise doua scrisori de unde isi tineau oile, dar niciuna nu aducea vreo veste buna. Grijile ii sunt sporite si de semnele rau prevestitoare: pe Nechifor il viseaza "trecand calare o apa neagra", iar cocosul canta cu ciocul intors spre poarta.
Merge la preotul satului pentru sfatuire, la vrajitoarea satului care ii spune ca sotul sau s-ar fi oprit la o femeie cu ochii verzi. Vitoria banuia in continuare ca ceva rau s-a intamplat. In preajma Carciunului, merge la manastire, depunde chiar si o plangere la autoritati, dupa care ia decizia de a pleca pe urmele lui Nechifor impreuna cu Gheorghita.
Drumul celor doi incepe intr-o zi sacra odata cu rasaritul si se va incheia simbolic, la apus, dupa inmormantarea osemintelor lui Nechifor. In drumul lor asista la doua evenimente cu valoare simbolica: botez si nunta. La vatra Dornei lucrurile incep sa se lege: la inceputul lui noiembrie el a cumparat 300 de oi de aici, din care 100 a vandut unor prieteni de pahar care l-au insotit la drum. Afla ca era vorba de 2 oieri. La Sabasa poposisera 3 oieri, dar la Suha urmele lui Nechifor se pierd. Astfel, Vitoria afla ca a disparut undeva intre Suha si Sabasa.
In Sabasa, Vitoria il gaseste pe Lupu, cainele lor care ii va conduce la rapa unde erau osemintele oierului. Acest episod reprezinta sfarsitul initierii lui Gheorghita. Inmormantarea osemintelor reprezinta implinirea randuielii, pentru care Vitoria facuse acest drum.
Calatoria celor doi se incheie cu demascare celor doi asa-zisi prieteni. Bogza, lovit cu baltagul de Gheorghita si imobilizat de Lupu isi recunoastre fapta inainte de a muri, iar Ilie Cutui este arestat.
Personajele prezente in roman sunt numeroase si sunt caracterizate atat direct de catre narator si alte personaje, cat si indirect din comportament, atitudini, limbaj si relatiile cu celelalte personaje. Astfel, Nechifor Lipan este descris ca avand o "mustata groasa [..] neagra", "ochii [..] cu sprancene aplecate" si "infatisarea [..] indesata si spatoasa".
Vitoria Lipan, sotia lui Nechifor Lipan si mama a doi copii, Gheorghita si Minodora, este personajul principal al romanului. Este reprezentativa pentru femeia de la munte si are insusiri morale complexe. Este o femeie superstitioasa (semnele rau prevestitoare o nelinistesc), lucida, curajoasa, credincioasa si harnica. Este deosebit de inteligenta, interpreteaza foarte corect toate datele ce le intalneste pe parcursul drumului si reuseste sa-i descopere si sa-i pedepseasca pe ucigasii sotului ei. Isi iubeste familia si este constienta de urmarile pe care le poate aduce moartea sotului ei. Insista sa-l ia pe Gheorghita cu ea pentru a-l pregati sa devina un barbat responsabil in familie. Portretul fizic al acesteia este realizat prin caracterizare directa: "ochii ei caprii", "lumina castanie a parului".
Avand aceste caracteristici, Baltagul este un roman obiectiv traditional, o monografie a satului prin care prezinta fidel atmosfera de pe "meleagurile stancoase ale muntilor din Moldova". Toate acestea realizate in doar 17 zile de catre Mihail Sadoveanu.
Citate importante[]
Citate care-l descriu pe Nechifor Lipan[]
- "La mustata aceea neagra, la ochii aceia cu sprancenele aplecate si la toata infatisarea lui indesata si spatoasa."
- "Botforii, trasca, caciula brumarie erau ale lui Nechifor"
Citate care o descriu pe Vitoria Lipan[]
- "ochii ei caprii"
- "nu mai era tanara"
- "lumina castanie a parului"
Citate care se refera la viata muntenilor[]
- "viata muntenilor e grea, mai ales viata femeilor"
- "munteanul are radacinile la locul lui, ca bradul"
- "munteanului i-i dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul"
Momentele subiectului[]
Expozițiunea: Vitoria Lipan stă pe prispă și rememorează legenda spusă de soțul ei la cumetrii și nunți. Legenda este de esență mitologică și povestește că muntenii au ajuns ultimii la împărțirea darurilor, așa că Dumnezeu nu le-a mai putut da decât o inimă ușoară.
Intriga: După luni întregi în care Nechifor nu a dat semne de viață, Vitoria Lipan începe să aibă bănuieli cum că soțul ei nu mai trăiește.
Desfășurarea acțiunii: Vitoria își caută soțul peste tot, reluând minuțios drumul parcurs de acesta pană la Dorna, trecând prin toate satele, aflând detalii despre soțul ei, de la cei întâlniți acolo.
Punctul culminant: Este constituit de găsirea lui Nechifor într-o râpă, zăcând mort.
Deznodământul: Vitoria îi găsește pe cei ce l-au ucis pe soțul ei, și îl răzbună pe acesta.