Ion Luca Caragiale
O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri scrisa de I.L. Caragiale
A fost jucata pentru prima oara pe scena teatrului national romana la data de 13 noiembrie 1884.
Comedie de moravuri (eseu)[]
Comedia este o specie a genului dramatic, in care sunt prezentate personaje, situatii, moravuri, cu scopul de a starni rasul, avand totdeauna un sfarsit fericit, vesel si deseori cu sens moralizator.
I.L. Caragiale este considerat cel mai mare dramaturg roman datorita creatiilor sale dramatice de o excetionala valoare. Capodopera a dramaturgiei romanesti, comedia O scrisoare pierduta, de I.L. Caragiale aduce in scena evenimentele din preajma alegerilor din resedinta unui judet de munte. A fost jucata pentru prima data in 13 noiembrie 1884 pe scena Teatrului National Roman.
O scrisoare pierduta este o opera dramatica, deoarece a fost scrisa pentru a fi jucata pe scena. Ca toate operele dramatice, este structurata in acte si scene. Cuprinde 4 acte, fiecare act avand 9,14,7,14 scene.
Caracterul dramatic este evidentiat de folosirea dialogului ca mod principal de expunere, precum si a monologului. Dialogul este sustinut de actori care interpreteaza personajele. Interventiile in dialog se numesc replici. Prin monologul dramatic, personajele isi dezvaluie, framantarile interioare, gandurile si intentiile vitoare. Unele scene sunt alcatuite dintr-un singur monolog (monologul lui ghita pristanda din actul 1, scena 2). Descrierea si naratiunea sunt prezente in text doar in indicatiile scenice si replicile personajelor.
Sentimentele autorului sunt transmise prin intermediul actiunii si a personajelor. El nu intervine in scena decat prin indicatiile scenice; nu povesteste actiunea, ci o lasa sa se desfasoare in fata publicului. Satirizeaza moravurile si viata politica a erei sale, modul in care puterea devine mijloc de sustinere a intereslor de grup.
Timpul si spatiul sunt limitate, respecantn conditiile materiale ale reprezentarii scenice. Aceasta intruchipeaza locuri din capitala unui judet de munte unde se desfasoara alegerile parlamentare din anul 1883. Evenimentele au loc de-a lungul mai multor de zile.
Textul dramatic beneficiaza de indicatiile scenice care orienteaza jocul actorilor sau fixeaza cadrul actiunii. Acestor componente li se adauga decorul prin care este reprodus in scena mediul desfasurarii intamplarilor.
Incadrandu-se in tipul comediilor de moravuri, piesa prezinta aspecte din viata politica si de familie a unor reprezentanti ai politicianismului romanesc din ultimele doua decenii ale secolului 19. Prin titlul operei, este satirizat modul de desfasurare al alegerilor care depinde de santajul cu scrisoarea si nu de competentele candidatilor.
Conflictul principal, bazat pe contrastul dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce vor sa para si ceea ce sunt personajele, se declanseaza o data cu amenintarea lui Catavencu de a publica scrisoarea si evolueaza treptat, pe masura ce el incearca sa-i santajeze pe Zoe, Tpiatescu si Zaharia. Atinge intensitatea maxima, cand este anuntat candidatul de la Centru si se stinge cand scrisoarea revine la Zoe. Din conflictul principal deriva si alte conflicte secundare. De pilda, Farfuridi si Branzovenescu intra in conflict cu Tipatescu, Zoe si Zaharia si apar neintelegeri chiar si intre Zoe si Tipatescu.
Principala modalitate de construire a subiectului si a personajelor este comicul. Personajele sunt create cu sarcasmul si satira specifice lui Caragiale. Comicul de caracter creaza tipologii umane. Astfel, Ghita Pristanda, politistul orasului, tipul slugarniclui "scrofulos la datorie", este constient ca trebuie sa-si serveasca seful nu din constiinta misiei sale, cin din interes personal. Lipsit de demnitate, incalca legea constient, arestandu-l abuziv pe Catavencu : "Curat violare de domiciliu! da' umflati-l". Atitudinea sa este marturisita prin monologul personajului. Indirect, din faptele sale reiese ca este un profitor marunt (afacerea cu steagurile).
Celelalte personaje intruchipeaza si ele tipuri umane diferite: Catavencu - demagogul si parvenitul, Tipatescu - omul care abuzeaza de functie, Zaharia - incornonatul simpatic si Zoe, cocheta.
Modalitatile de caracterizare a personajelor specifice operelor dramatice sunt indirecte: limbajul(monologul, dialogul), comportamntul, indicatiile scenice si relatiile dintre personaje. Este folosita si caracterizarea directa, facuta de alte personaje. De exemplu, Zaharia Trahanache, spune despre Tipatescu ca este "baiat bun, cu carte, dar iute";
Ca orice comedie, O scrisoare pierduta provoaca rasul prin surprinderea moravurilor a unor tipuri umane si a unor situatii neasteptate. Comicul de situatie este realizat prin intamplari comice : pierderea si gasirea succesiva a scrisorii sau situatia initiala si cea finala in care se afla Catavencu. Comicul de situatie se intrepatrunde cu cel de limbaj. Agramatismul, incultura si demagogia sunt reliefate prin ticuri verbale ("curat murdar"),formule stereotipe si discursurile confuze. Un alt mijloc de ridicularizare a personajelor este comicul de nume. Astfel, Catavencu, Pristanda, Tipatescu, Farfuridi, Dandanache sunt nume potrivite cu viclenia, demagogia, slugarnicia si prostia personajelor.
Avand aceste toate aceste caracteristici, putem spune ca O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale este o comedie de moravuri.